Scenarii catastrofice şi eroi salvatori
vineri, 13 mai 2011
Un scenariu nu este nimic altceva decât o variantă posibilă cu o mare marjă de probabilitate de a se îndeplini. Scenariile sunt concepute pentru a preîntâmpina aceste variante sau a le diminua efectele. La fel de bine, pentru a poza în salvatori, unii preferă să manipuleze negativ evenimentele, realitatea, creând evenimente mai mult sau mai puţin majore, în mod ocult. De când sunt oamenii pe această planetă, au fost generate conflicte între cele 4 rase umane şi chiar în interiorul aceleaşi rase. La aceste conflicte, au fost atrase şi terţe părţi, în speţă cei din “lumea cerurilor” şi cei din „lumea de dedesubt”, şi se pare că potrivit scrierilor din biblie (cea mai răspândită-editată carte din lume) ele se vor confrunta în continuare până la distrugerea actualei civilizaţii. În fiecare ţară din lume se fac scenarii mai mult sau mai puţin catastrofice. Catastrofele pot fi: naturale (cosmice, pământene) şi artificiale. Din păcate, catastrofa maximă, cu care ne ameninţă biblia, e ciocnirea planetei noastre cu un corp ceresc în urma căreia lumea noastră va înceta să existe. Pe lângă această catastrofă, celelalte nu sunt decât nesemnificative, aş spune cu un grad minor la nivelul unui popor, atât timp cât nu îi este ameninţată extincţia, dar cu un grad maxim pentru fiecare individ în parte. Avansul tehnologic al unor ţări ale căror guverne se cred puteri mondiale, deasupra tuturor, îi fac pe aceşti guvernanţi să abuzeze de tehnologie şi să provoace diverse catastrofe, de tip militar, economic, uman, ecologic, prin război direct, diverse manipulări ale unor forme de energie (în mod neconvenţional) împotriva unor terţi parteneri de coabitare planetară.
Ronald Reagan la întâlnirea cu membrii Forumului de Strategie Naţională din 4 martie 1988 spunea: “M-am întrebat adesea, ce s-ar fi întâmplat, dacă noi, toţi cei de pe Pământ, am fi aflat că suntem ameninţaţi din afară, de o fiinţă din Cosmos, de pe o altă planetă. Am fi descoperit că noi, toţi, fără excepţie, suntem fiinţe umane, locuitori ai planetei Pământ, şi că ar trebui să luptăm împotriva acestui pericol.”
Colonelul Philip J. Corso, fost membru al Consiliului Securităţii Naţionale în timpul mandatului preşedintelui Eisenhower şi sef al Direcţiei Tehnologii Străine, din Departamentul Cercetare-Dezvoltare al Armatei Terestre din SUA, ne relatează în cartea sa, intitulată “După Roswell”, cum au fost create şi dezvoltate circuitele integrate, fibrele optice, laserele, fibrele superrezistente plecând de la studierea artefactelor extraterestre găsite în OZN-ul prăbuşit la Roswell.
Dar să nu uităm că OZN-uri au fost găsite cu echipaj viu sau nu, în foarte multe ţări din America Latină, Rusia sau China. De unde putem tragem concluzia că progresul spectaculos şi brusc au aceeaşi sursă: artefactele extraterestre. Se pare că în istoria modernă, civilizaţii extraterestre au intervenit în viaţa pământenilor corectând greşelile acestora, sau doar le-au urmărit evoluţia, poate chiar colaborând la această evoluţie cu diverse guverne. Scriitori de marcă din mediul civil, dar şi cel militar, din România sau alte ţări, precum Erich von Daniken, Robert Charroux, Ştefan şi Claudiu Zgandar (nume predestinat?), Jenny Randles, Joelle de Gravelaine („…mai putem fi sceptici când din adâncurile Evului Mediu se anunţă viitoarele călătorii cu avionul ori folosirea telefonului?”), Alvin şi Heidi Toffler, Cornelia Petratu şi Bernard Roidinger, Emil Străinu, Liviu Aron Deac, Eugen Celan, Florin Gheorghiţă, Alexandru Mironov şi foarte mulţi alţii, nu fac decât să releve faptul că suntem supravegheaţi din Cosmos sau chiar de pe Terra de către alte civilizaţii cu mult superioare nouă, pe lângă care noi suntem asemeni unor copii în preajma adulţilor, copii neastâmpăraţi şi obraznici ce se joacă cu „focul”.
Eu, subsemnatul, nu am făcut decât să vă spun cum arată fructul oprit, şi nicidecum să doresc “Umanităţii” să guste din el. Ar fi catastrofal: pentru noi, pentru urmaşii noştri, pentru “Umanitate”, în general.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu