Se afișează postările cu eticheta new article. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta new article. Afișați toate postările



A apărut în decembrie al anului abia trecut numărul 4 / 2012 al revistei ”Junimea studențească”, număr lansat în ședința cenaclului ”Quasar” de sâmbătă, 19 ianuarie a. c. Evenimentul s-a petrecut la Casa de Cultură a Studenților din Iași.
Coordonatorii Emilian Marcu și George Ceaușu - primul, poet și cel de-al doilea, prozator - s-au lăsat învăluiți de spiritul regretatului Dan Merișca, pentru care literatura generală, main stream-ul, era un caz particular al science-fiction-ului cel puțin din două puncte de vedere: etic și cognitiv. Aceeași teorie este susținută la ora actuală de Lucian Merișca, prezent în revistă cu povestire, la un loc cu proza semnată de Mircea Boboc, Alex Marinescu, Felicia Ceaușu, Larisa Sevastre, Marian Coman, Radu Vasile Chialda și Mihai Pricop. Valentin Lazăr și Luminița Manole abordează registrul dramatic.
Eseiștii acestui număr sunt Claudia Fitcovschi, Cosmin Dragomir, Ciprian Șoptică și Costel Andreiu iar studiile din domeniul social - umanistic sunt semnate de Ludmila Bârsan, Olga Cojocaru, Ionuț Horeanu și Victor Țuțuianu - ultimul raportându-se, de exemplu, la un subiect fascinant, și anume legile roboticii. Hărțuirea textuală îndreptată spre teritoriul actualității este practicată de Cătălin Boacnă, Maria Ioana Pastramă și Cristian Tudor Popescu.
Prin cele patru numere apărute până în prezent, ”Junimea studențească” se impune, în primul rând, ca tribună de lansare a tinerelor speranțe din mediul filologic ieșean și, în al doilea rând, ca ”motor de căutare” a unor talente între două vârste ce încă ”bântuie” pe la diversele cenacluri găzduite atât de Casa de Cultură a Studenților ieșeni, cât și de Muzeul Literaturii Române. Conținutul revistei este junimist nu numai cu raportare la vârsta protagoniștilor ei, ci și la programul prestigioșilor genitori ai societății ”Junimea”: cultivarea diversității literare (prin abordarea tuturor genurilor, inclusiv a celui liric) și culturale (prin înfruntarea unor spinoase probleme sociale) și a competențelor lingvistice (prin rememorarea unor topici ale tradiției naționale).
Pentru numărul următor, care va apărea în decursul primului semestru al noului an, materialele se primesc până la 10 februarie a. c. prin intermediul adreselor electronice junimea_studențească@yahoo.com, bogdan.federeac@yahoo.com și emilian_marcu@yahoo.com

                                                                                                Dan ALDEA

Continue..

Filed Under: , ,



Juriul a fost format din Dănuţ Ungureanu (Bucureşti), George Ceauşu (Iaşi), Lucian Vasile Szabo (Timişoara), Viorel Pârligras (Craiova) şi Traian Bădulescu (Bucureşti). După deliberări seculare care au durat aproape trei săptămâni, au fost decernate următoarele premii (fiecare în valoare de 500 de lei):

Cel mai bun Volum de proză S.F.

Ex Aequo:

Cristian Mihail Teodorescu - „S.F. Doi” (Bastion)

Adrian Buzdugan - „Capela excomunicaţilor” (Humanitas )

Cea mai buna Povestire S.F.

Ex Aequo:

Silviu Genescu - „Cetăţeanul Wells” (Pangaia, SRSFF, 2010)

Marian Truţă – „Cumania 2010” (Galileo 2)

Cel mai bun Film S.F. de scurt metraj

Adrian Chifu – „Dystobiotics Worlds”

Cel mai bun text critic S.F.

Mircea Opriţă – „Despre distincţiile anticipaţiei româneşti” (Helion online)


Cel mai bun debut S.F.

Dragoş Merişca – „Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu” (PIM)

Cea mai bună Bandă Desenată

Jup (Lucian Amarii) – „SuperCostel şi Confreria pisicilor negre” (Ed. Obiectiv de Suceava)

Felicitări tuturor laureaţilor acestor prestigioase premii, care se acordă de două decenii, cu un bonus de laude pentru cel mai tânăr dintre ei – Dragoş Merişca (6 ani)!

Continue..

Filed Under: , ,


Un scenariu nu este nimic altceva decât o variantă posibilă cu o mare marjă de probabilitate de a se îndeplini. Scenariile sunt concepute pentru a preîntâmpina aceste variante sau a le diminua efectele. La fel de bine, pentru a poza în salvatori, unii preferă să manipuleze negativ evenimentele, realitatea, creând evenimente mai mult sau mai puţin majore, în mod ocult. De când sunt oamenii pe această planetă, au fost generate conflicte între cele 4 rase umane şi chiar în interiorul aceleaşi rase. La aceste conflicte, au fost atrase şi terţe părţi, în speţă cei din “lumea cerurilor” şi cei din „lumea de dedesubt”, şi se pare că potrivit scrierilor din biblie (cea mai răspândită-editată carte din lume) ele se vor confrunta în continuare până la distrugerea actualei civilizaţii. În fiecare ţară din lume se fac scenarii mai mult sau mai puţin catastrofice. Catastrofele pot fi: naturale (cosmice, pământene) şi artificiale. Din păcate, catastrofa maximă, cu care ne ameninţă biblia, e ciocnirea planetei noastre cu un corp ceresc în urma căreia lumea noastră va înceta să existe. Pe lângă această catastrofă, celelalte nu sunt decât nesemnificative, aş spune cu un grad minor la nivelul unui popor, atât timp cât nu îi este ameninţată extincţia, dar cu un grad maxim pentru fiecare individ în parte. Avansul tehnologic al unor ţări ale căror guverne se cred puteri mondiale, deasupra tuturor, îi fac pe aceşti guvernanţi să abuzeze de tehnologie şi să provoace diverse catastrofe, de tip militar, economic, uman, ecologic, prin război direct, diverse manipulări ale unor forme de energie (în mod neconvenţional) împotriva unor terţi parteneri de coabitare planetară.
Ronald Reagan la întâlnirea cu membrii Forumului de Strategie Naţională din 4 martie 1988 spunea: “M-am întrebat adesea, ce s-ar fi întâmplat, dacă noi, toţi cei de pe Pământ, am fi aflat că suntem ameninţaţi din afară, de o fiinţă din Cosmos, de pe o altă planetă. Am fi descoperit că noi, toţi, fără excepţie, suntem fiinţe umane, locuitori ai planetei Pământ, şi că ar trebui să luptăm împotriva acestui pericol.”
Colonelul Philip J. Corso, fost membru al Consiliului Securităţii Naţionale în timpul mandatului preşedintelui Eisenhower şi sef al Direcţiei Tehnologii Străine, din Departamentul Cercetare-Dezvoltare al Armatei Terestre din SUA, ne relatează în cartea sa, intitulată “După Roswell”, cum au fost create şi dezvoltate circuitele integrate, fibrele optice, laserele, fibrele superrezistente plecând de la studierea artefactelor extraterestre găsite în OZN-ul prăbuşit la Roswell.
Dar să nu uităm că OZN-uri au fost găsite cu echipaj viu sau nu, în foarte multe ţări din America Latină, Rusia sau China. De unde putem tragem concluzia că progresul spectaculos şi brusc au aceeaşi sursă: artefactele extraterestre. Se pare că în istoria modernă, civilizaţii extraterestre au intervenit în viaţa pământenilor corectând greşelile acestora, sau doar le-au urmărit evoluţia, poate chiar colaborând la această evoluţie cu diverse guverne. Scriitori de marcă din mediul civil, dar şi cel militar, din România sau alte ţări, precum Erich von Daniken, Robert Charroux, Ştefan şi Claudiu Zgandar (nume predestinat?), Jenny Randles, Joelle de Gravelaine („…mai putem fi sceptici când din adâncurile Evului Mediu se anunţă viitoarele călătorii cu avionul ori folosirea telefonului?”), Alvin şi Heidi Toffler, Cornelia Petratu şi Bernard Roidinger, Emil Străinu, Liviu Aron Deac, Eugen Celan, Florin Gheorghiţă, Alexandru Mironov şi foarte mulţi alţii, nu fac decât să releve faptul că suntem supravegheaţi din Cosmos sau chiar de pe Terra de către alte civilizaţii cu mult superioare nouă, pe lângă care noi suntem asemeni unor copii în preajma adulţilor, copii neastâmpăraţi şi obraznici ce se joacă cu „focul”.

Eu, subsemnatul, nu am făcut decât să vă spun cum arată fructul oprit, şi nicidecum să doresc “Umanităţii” să guste din el. Ar fi catastrofal: pentru noi, pentru urmaşii noştri, pentru “Umanitate”, în general.

Continue..

Filed Under: , ,




Rezumatul comunicarii a primit Premiul I la Simpozionul International "Disponibilitati creative in lume" 

1. CONTEXT TEORETIC ŞI SOCIAL.

Dacă mulţi dintre critici privesc ca pe o primă întoarcere împotriva modernismului şi a hegemoniei raţionalităţii în cultură, mişcarea dada, atunci desigur că precursorii postmodernitaţii se regăsesc chiar în centrul continentului european, iar contribuţia spiritualităţii româneşti nu este deloc neglijabilă. Dadaismul a atacat în mod programatic noţiunea de “artă înaltă, adevărată”, într-o încercare ideologică de a dărâma distincţiile între “marea cultură” şi “cultura marginală”. Poststructuralismul - legat de postmodernism prin respingerea, cel puţin ca teză, a culturii elitelor  - a plecat şi el tot din depresia cronică tipic europeană, care împleteşte metodic şi paradoxal scepticismul şi creativitatea. Jacques Derrida, Michel Foucault, Julia Kristeva – reprezintă atât Vestul, cât şi Estul european, reunite acum, în 2010, în acelaşi Occident spiritual. Mai nou, legaţi de noţiunea nou-nouţă a post-postmodernismului, sunt citaţi Tom Turner, Raoul Eshelman, Mikhail Epstein, Alan Kirby şi alţi europeni globalizaţi.

În contextul artificialului ridicat la rang de natural - clonare, euthanasie, droguri uşoare, tehno-sexualitate, GMO, SMS, email, Mess, avatar, chat room, computer simulation, viaţă artificială, A.I. (inteligenţă artificială), simulare socială, VR (virtual reality), virtual world, Second Life [http://secondlife.com/] etc. - e de la sine înţeles că vechile relaţii umane, off-line, faţă în faţă, devin nu numai de un sentimentalism caduc, dar chiar şi potenţial periculoase (viruşii informatici sunt mai puţin gravi decât HIV, herpesvirus, HPV sau virusul hepatitei B)... Evoluţia sau entropia îşi spun cuvântul şi asupra sentimentelor, emoţiilor, astfel că astăzi, în Mileniul 03, nimeni nu mai lasă să cadă o lacrimă adevărată pe scrisoarea scrisă cu cerneală şi trimisă prin poştă, pentru că avem la îndemână întotdeauna un emoticon, de gata, care să transmită tot ceea ce simţim…
  
Raluca Diaconiuc interviu cu Lucian Merisca despre Postrealitate - interviu

Asculta mai multe audio podcast

 
cititi mai mult AICI 

Continue..

Filed Under: ,