Se afișează postările cu eticheta editoriale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta editoriale. Afișați toate postările



A apărut în decembrie al anului abia trecut numărul 4 / 2012 al revistei ”Junimea studențească”, număr lansat în ședința cenaclului ”Quasar” de sâmbătă, 19 ianuarie a. c. Evenimentul s-a petrecut la Casa de Cultură a Studenților din Iași.
Coordonatorii Emilian Marcu și George Ceaușu - primul, poet și cel de-al doilea, prozator - s-au lăsat învăluiți de spiritul regretatului Dan Merișca, pentru care literatura generală, main stream-ul, era un caz particular al science-fiction-ului cel puțin din două puncte de vedere: etic și cognitiv. Aceeași teorie este susținută la ora actuală de Lucian Merișca, prezent în revistă cu povestire, la un loc cu proza semnată de Mircea Boboc, Alex Marinescu, Felicia Ceaușu, Larisa Sevastre, Marian Coman, Radu Vasile Chialda și Mihai Pricop. Valentin Lazăr și Luminița Manole abordează registrul dramatic.
Eseiștii acestui număr sunt Claudia Fitcovschi, Cosmin Dragomir, Ciprian Șoptică și Costel Andreiu iar studiile din domeniul social - umanistic sunt semnate de Ludmila Bârsan, Olga Cojocaru, Ionuț Horeanu și Victor Țuțuianu - ultimul raportându-se, de exemplu, la un subiect fascinant, și anume legile roboticii. Hărțuirea textuală îndreptată spre teritoriul actualității este practicată de Cătălin Boacnă, Maria Ioana Pastramă și Cristian Tudor Popescu.
Prin cele patru numere apărute până în prezent, ”Junimea studențească” se impune, în primul rând, ca tribună de lansare a tinerelor speranțe din mediul filologic ieșean și, în al doilea rând, ca ”motor de căutare” a unor talente între două vârste ce încă ”bântuie” pe la diversele cenacluri găzduite atât de Casa de Cultură a Studenților ieșeni, cât și de Muzeul Literaturii Române. Conținutul revistei este junimist nu numai cu raportare la vârsta protagoniștilor ei, ci și la programul prestigioșilor genitori ai societății ”Junimea”: cultivarea diversității literare (prin abordarea tuturor genurilor, inclusiv a celui liric) și culturale (prin înfruntarea unor spinoase probleme sociale) și a competențelor lingvistice (prin rememorarea unor topici ale tradiției naționale).
Pentru numărul următor, care va apărea în decursul primului semestru al noului an, materialele se primesc până la 10 februarie a. c. prin intermediul adreselor electronice junimea_studențească@yahoo.com, bogdan.federeac@yahoo.com și emilian_marcu@yahoo.com

                                                                                                Dan ALDEA

Continue..

Filed Under: , ,



Am debarcat în „dulcele târg al Ieşilor” pe la şase dimineaţa, într-o luni prea răcoroasă chiar şi pentru un sefist venit la o manifestare intitulată „Scenarii catastrofice şi eroi salvatori”, pregătit aşadar să facă faţă stihiilor. M-a înşfăcat îndată Mircea Nanu-Muntean, de la Suceava (semnalmente: doi pe doi, barbă albă, ţinută neagră), marcând astfel începutul a ceea ce sunt sigur că va fi o frumoasă prietenie, vorba lui Bogart, şi o colaborare rodnică. M-a dus la Muzeul Literaturii (pentru cazare, încă nu sunt pregătit să intru în posteritate), iar după prânz şi îmbrăţişarea de bun sosit preşedintelui George Ceauşu („Ia să te văd! Ca de obicei, nebărbierit, dar simpatic!”), am intrat în programul celei de-a doua dintre Zilele Quasar.

Ce pierdusem, nefiind prezent duminică? Conferinţa „Eroi ai zilelor noastre” – cu Mihai Pricop, Radu Vasile Chialda, Ciprian-Iulian Şoptică şi Mircea Nanu-Muntean, dezbaterea: „Scufundarea Japoniei, un film vizionar?”, apoi încă o discuţie – „Star Wars, Star Trek şi alte stele”, despre filmul SF şi F, organizată de Vlad Frânghiu şi Marian-Mina Mihai.

Mi-am şters însă lacrimile de necaz şi m-am avântat în programul celei de-a doua şi a treia zile, numai momente unul şi unul, puse la cale de către inimoşii membri ai Clubului UNESCO Quasar. N-am să vă prezint programul detaliat, fiindcă găsiţi tot ce vă interesează aici. Au fost dezbateri, schimburi de idei care s-au transformat nu o dată în adevărate schimburi de focuri (iar cei din public nu s-au trântit la pământ, ci au scos şi ei pistoalele), au fost arte plastice, scenarii, muzică şi dans. S-au lansat reviste, cărţi, au cuvântat personalităţi ale criticii literare şi ale cercetării ştiinţifice. Prin încăperile şi sălile dedicate manifestărilor, s-au perindat scriitori, ozeneuri, neobositul Alexandru Mironov şi captivantele sale prelegeri despre lume, copii geniali, vârstnici entuziaşti, sefişti care nu-şi mai amintesc ce este somnul şi frumoase sefiste.

Despre realizările în domeniul SF au cuvântat, pasându-şi, împrumutându-şi şi uneori furându-şi unul altuia cuvântul, Cornel Secu (din partea „Helionului” timişorean), Mircea Nanu-Muntean (din partea clubului sucevean „Cygnus-Quasar”), Dănuţ Ungureanu (din partea Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy). Atmosfera a fost una extrem de relaxată şi ăsta e încă un lucru pentru care trebuie să le mulţumim organizatorilor, care n-au lăsat nicio clipă să se întrevadă bătaia de cap din culisele unei asemenea manifestări, înşirate pe trei zile. A fost vorba, la urma urmei, de întâlnirea unor prieteni pe viaţă, de bucuria navigării prin mările şi oceanele pasiunilor comune, cu escalele fascinante ale descoperirilor şi redescoperirilor, ale invenţiilor imaginaţiei şi reinventării vârstelor tinereţii.

Ei, şi după ce-am trăit povestea Zilelor Quasar, am încălecat pe şaua unui tren de noapte şi am revenit la Bucureşti. Să aveţi zile cât mai sefe!

Dănuţ Ungureanu

Continue..

Filed Under: , , ,


Declaratia apartine omului de stiinta Terrence Aym, din Statele Unite. In lucrarea sa, „How some Transhumans plan to rule the world”, acesta scrie ca din anul 2050 Pamantul ar putea fi condus de nemuritori dotati cu o super inteligenta.

Teoria lui Terrence Aym in legatura cu o super societate condusa de nemuritori extrem de inteligenti nu este chiar atat de absurda, ca urmare a avansului extraordinar inregistrat in tehnologie, sunt de parere alti cercetatori.
Aceasta societate ar putea sa o inlocuiasca pe cea de acum, undeva in jurul anului 2050.
Aym isi bazeaza teoria pe convingerile unui alt om de stiinta, Marvin Minsky, considerat in lumea tehnologiei ca fiind „tatal inteligentei artificiale”. Acesta din urma considera ca oamenii de stiinta nu trebuie sa aiba remuscari in privinta inventiilor lor.
„Ei nu trebuie sa aiba o responsabilitate etica asupra inventiilor lor, ei trebuie sa faca numai ce vor ei sa faca. Nu trebuie sa-i ceri unui om de stiinta sa aiba aceleasi valori morale precum omul de rand”, este parerea lui Minsky.
Ceea ce spune Minsky in realitate este faptul ca lumea este impartita in doua categorii: cei care controleaza societatea, care au dreptul la imortalitate, si cei care sunt controlati, cu o durata limitata a vietii. Iar viziunea lui Minsky este si a lui Aym.
Felul in care imortalitatea poate fi obtinuta este foarte simplu, considera Aym. O varianta de obtinere a nemuririi este inteligenta artificiala.
Mai exact, informatiile din creierul uman ar putea fi descarcate intr-un computer si transferate apoi unei alte persoane. Este nevoie de o noua interfata, mai performanta, intre om si calculator, care sa poata face acest transfer. Dar totul se poate realiza, sustine omul de stiinta.

Continue..

Filed Under:


editorialul revistei Helion, Timişoara, nr 1-2, 2009


Nicolae Manolescu, binecunoscutul critic şi istoric literar, în masivul op aparut în noiembrie 2008 la editura PARALELA 45 "O ISTORIE CRITICĂ A LITERATURII ROMANE", avand subtitlul "Cinci secole de literatură", acordă literaturii s.f. 16 rânduri, puse pe două coloane. 

Reproducem ad integrum "atentia" acordata de N. Manolescu s.f.-ului autohton.


"În ce priveşte s.f-ul, lucrurile stau întrucâtva asemanator. Nu s-a scris proza s.f. ănainte de 1965, cu exceptia unui roman a lui Felix Aderca şi poate încă una sau două bucăţi. Dupa 1965 am avut însă o adevarată şcoală s.f., o publicaţie periodică, o colecţie editorială, cenacluri şi traduceri numeroase. Autorii aparţineau de toate generaţiile, de la "bătrânul" Adrian Rogoz la "tânărul" Cristian Tudor Popescu, gazetarul politic de astăzi, de la Vladimir Colin la Ion Hobana. Până şi un critic literar, Ov. S. Crohmălniceanu, a publicat două volume de Istorii insolite, cateva comparabile cu marile realizări ale genului în lume, de la cele ale lui Ray Bradbury şi Isaac Asimov la cele ale lui Stanislaw Lem. După 1989, s.f.-ul românesc pare să fi dispărut."

Din rândurile de mai sus se vede că domnul Manolescu n-a prea văzut (citit) literatura s.f. romanească.

Asta nu înseamnă că nu trebuie să se "pronunţe". Doar e coleg de redacţie cu Alexandru Stefănescu, alt critic care dă verdicte fără să fi citit opera(ele).

Puţinătatea lecturilor să fie rodul acestei opinii, care se încadrează de altfel intr-un lung şir de prejudecăţi?

Pentru un critic şi un istoric literar de talia lui N. Manolescu, este deplorabil că nu a parcurs niciuna dintre operele criticilor şi istoricilor români care s-au aplecat asupra genului: Florin Manolescu, Dan Culcer, Ion Hobana, Voicu Bugariu, Sorin Antohi, Mircea Naidin, Anton Cosma, dar mai ales clujenii Cornel Robu si Mircea Opriţa, ale căror opere de critică şi istorie literară publicate după 1990 sunt de referinţă pentru gen.

Cred că era mai nimerit dacă N. Manolescu n-ar mai fi scris niciun rând despre s.f.-ul românesc (ca şi despre fantasticul românesc pe care-l expediază cam în acelasi fel). Era mai bine si pentru istoric, dar si pentru o literatura care in genere "s-a bucurat" de rele tratamente din partea criticilor şi istoricilor literari români, atât inainte de '89, cât şi după.

Absenţa lecturilor din genul literar s.f, ca şi unele asocieri impardonabile (Crohmălniceanu - Asimov), fac din insemnările manolesciene o dovadă a unui risc asumat fără nicio măsură de siguranţă.

Faptul că autori importanţi, precum Victor Anestin, Victor Papilian, Mircea Eliade, Sergiu Farcasan, Gheorghe Săsărman, Horia Aramă, Victor Kernbach, Florin Manolescu, Gheorghe Păun, Mihail Grămescu, Leonard Oprea, Mandics Gyorgy, Lucian lonică, Voicu Bugariu, Silviu Genescu, Ovidiu Pecican, Costel Babos, Lucian Merişca, Michael Haulică, Dănuţ Ungureanu, Ovidiu Bufnilă, Gyorfi Gyorgy, Sebastian Corn, Liviu Radu, Lucian-Vasile Szabo, Dan Doboş, Radu Pavel Gheo şi, mai ales, Mircea Opriţa (care domină categoric ultimele trei decenii de s.f. romanesc, atât prin proză, cât şi prin critica şi istoria literară), nu sunt nici măcar pomeniţi arată precaritatea demersului "critic" făcut de istoricul literar N. Manolescu.

Dacă ar fi citit cartea lui Florin Manolescu "Literatura S.F." 1980 sau măcar Anticipaţia Românească (1994, 2003) a lui Mircea Opriţa ar fi putut să aibă o altă cuprindere asupra fenomenului literar science-fiction în Romania.

Aşa vom rămâne cu aceleaşi nemeritate prejudecăţi sau reducere a s.f.-ului românesc literar la un singur autor valoros G Crohmălniceanu, aşa cum face N. Manolescu în paragraful pe care i-l consacră fostului coleg de la catedra de literatură română a filologiei bucureştene. Şi e foarte păcat, deoarece ultimele decenii au conturat câţiva scriitori care pot sta laolaltă, fără nici un fel de teamă "estetică" în orice istorie literară românească serioasă, ori dicţionar al literaturii române (asa cum au făcut clujenii).
Cornel Secu, editor Revista Helion


Continue..

Filed Under: