Eveniment : Colocviul de Fantastic, SF si Avangarda „Iasi 600 + Quasar 30”

Sirul evenimentelor (partiale) : Eu am reusit sa ajung in Iasi cam in jurul orei 13.00. Dupa vreo 2 ore de bantuit prin librarii, unde am gasit (aproape) tot ce imi doream si o perioada de odihna la o terasa, aflat intr-o mica intarziere datorita traficului “nebun” am parcat rapid in spatele “Universitatii Al. I. Cuza”.

Prima lovitura. Planetariul de care stiam eu, se dovedeste de fapt un turn cu apa aflat in plin proces de renovare. Intru-n panica. Totusi ma calmez, trag aer in piept, si incep sa intreb in stanga si in dreapta pina ajung la usa cu pricina. O usa proaspat lacuita, frumoasa, si semnalizata cu “planetariul” de rigoare. Uff..respir usurat. Am ajuns. E fara 10. Stau bine! Deschid usa. Si stupoare, vraf peste gramada scaune, fotolii inghesuite unele peste altele si o scara de trei trepte spre o usa metalica inchisa. Nici tipenie de om. Liniste mormântală…Okkk.. O luam de la capat. Incep sa intreb iar. Aici e planetariul?. Aici e!No, bun. Hai sa fac macar poze sa se vada ca am ajuns. Incep sa focalizez. O poza in interior. Hopa, un nene urca cele trei scari. Aici e? AICI E domle! Daaaa.. I made it! Doar ca e cam fara 5 si in afara de domnul care se ocupa de Planetariu nimeni. Nu-i bai, socializez. Daca l-au anuntat, cum zice el, tre` sa vina! Numai ce apare un domn in varsta. Simpatic cand da ochii de masinaria Planetariului si incepe sa-mi sopteasca, pe un ton destul de alert, “mici confidente” despre submarinele rusesti, Triunghiul Bermudelor si alte cateva posibile conspiratiuni.

Opaaa! A intrat Lucian Merisca. Facem cunostinta. Foarte amabil. A auzit de “Cititor sf” . Mai apar si altii. Fac cunostinta in continuare. Mai uit din nume (cam asa mi se intimpla la prima vedere). Apare si domnul George Ceasu. Si restul bucurestenilor, Ovidiu Petcu si Adrian Taracila. Gata cu pozele si socializarea. Preia cuvantul Lucian Merisca. Ne arata primul almanah sf din Romania editat de cei de la Quasar. Si ultima isprava notabila a cenaclului, intamplator ii apartine. Este vorba de prezenţa domniei sale in antologia “The SFWA European Hall of Fame: Sixteen Contemporary“, editura Tor Books, cu o povestire pe care o gasiti si in volumul sau de la Bastion, “Vincent & Karlenstein: Moarte bună, Copii!”. Gata cu introducerea! Incepeee! Se sting luminile. Profesorul proiecteaza planetele, inclusiv Pamantul, si incepe sa ofere detalii: traiectorii, miscari, distante, marimi… Apar si simbolurile astrologice ale zodiacului. Interesant. Si la un moment dat, boooom. Plafonul se umple de stele. De departe cea mai fascinata scena. Se ofera explicatii despre constelatii, stele, Carul Mare, Carul Mic, Steaua Polara ( dupa ea aflam nordul!), si lectia continua… La un moment dat ne oprim totusi si domnul Ceasu da tonul curiozitatilor cerand mai multe detalii despre gauri negre, despre timpul finit sau infinit al galaxiei in care ne aflam si o serie de alte subiecte interesante la care domnul Petcu, pe linga profesorul Planetariului, pare foarte bine informat si puncteaza de fiecare data.

Se termina. Aplauze pentru efortul profesorului. Plecam inspre Casa de Cultura. Oare unde o fi Marian Coman ca am auzit ca a ajuns?! Ei bine, e in sala de la Casa de Cultura. Sala Azur, loc vechi de intalnire al Quasaristilor. Ne salutam, intram in vorba. Aflu motivul pentru care nu a ajuns la Planetariu. Nu a reusit sa gaseasca sala cu pricina . Discutam si ne indreptam spre Sage Cafe pentru o alta activitate pe ordinea de zi. Ne asezam la o masa, mai impartasim impresii. Apare lumea.

Marian Coman are de citit. Ne asezam, si ascultam. Scurta agitatie. A ajuns Roberto Quaglia, presedintele Societatii Europene de SF. Termina Marian de citit un fragment din reusitul roman “Testamentul de Ciocolata”. In scurt timp apar si intrebarile pentru Roberto Quaglia, dupa ce in prealabil ne-am lamurit ca erotismul de ocazie ce apare in lucrarea lui Coman este unul util scrierii. Aflam ca rusii o duc foarte bine cu scriitorii de sf. E normal au tiraje de zeci de mii de carti si o piata pe masura. Si ucrainienii publica tot pentru piata rusa. Sergey Lukyanenko e milionar, nu numai popular. Nu prea ajung romanii la Eurocon. Cand vine unul-doi, cind vin in gasca. Premiile Eurocon sunt mai mult de incurajare (na`, ca am intuit bine). Da, ce se intampla cu lesii de nu se mai aude nimic de ei? Ei, sa nu le ducem noi de grija ca urmatorul Eurocon e la granita a trei state, Cehia, Slovacia si Polonia. SMaine se va vorbi si de ultima creatiei a lui Roberto Quaglia,”11 Septembrie. Mitul”, editura Stefan, 2008.

Pauza de masa. Eu ma retrag de tot si abia astept sa vad ce ne rezerva ziua de maiine.

Si mai jos aveti citeva imagini. Scuzati calitatea imaginilor, nu am estimat bine timpul si nu am mai reusit sa fac rost de un aparat foto si prin urmare am apelat la “giga”pixelii telefonului.

de BOGDAN LASCU